Sâmbătă, 11 februarie 2023, între orele 11:00 și 13:00, sunteți invitați la conferința „Asociaționismul fraternal modern: Francmasoneria sub prisma istoriei”.
Comunicarile vor fi susținute de: Cătălin Turliuc, Cristian Moșneanu, Alexandru Rufanda.
Conferința este publică, cu intrare liberă (limitată la 150 de locuri), și va avea loc în sala de conferințe a Muzeului Ținutului Crișurilor, Oradea, Str. Armatei Române nr. 1/A.
Cătălin Turliuc – Iași, Profesor universitar, Doctor în Filiala Iași a Academiei Române
Asociaționismul fratern românesc modern de la întemeierea statului național modern până la Războiul de Întregire Națională (1866–1916)
Prezentarea se va concentra pe rolul jucat de francmasonerie în evenimentele majore care au modelat destinul național în această perioadă istorică, precum și pe rolul acesteia în procesul de modernizare a Vechiului Regat și în promovarea idealului național așa cum a fost formulat la vremea respectivă. De asemenea, vor fi evidențiate momente semnificative din organizarea și funcționarea acestei confrații în cadrul cronologic și spațial în discuție.
Cristian Moșneanu – București, istoric, autor, recenzent Librex Publishing
Anti-francmasonerie: evoluție, metode și teoreticieni
Această prezentare își propune să evidențieze motivele apariției anti-francmasoneriei în România, evoluția acesteia în perioada 1866–1947 și teoreticienii care au conceptualizat-o în spațiul românesc. În plus, într-o manieră sintetică, vor fi prezentate principalele linii de atac împotriva acestei asocieri fraterne, în special în perioada interbelică, când acest curent a devenit parte integrantă a doctrinelor unor partide extremiste precum Liga Apărării Naționale și Mișcarea Legionară.
Alexandru Rufanda – Londra, istoric al francmasoneriei, autor, Universitatea Bolton
Mituri privind francmasoneria românească. De la suspiciuni fanariote la acuzații comuniste
Această prezentare va examina acuzațiile nefondate aduse francmasoneriei românești de-a lungul timpului. De la suspiciuni exprimate de Biserica Ortodoxă, la acuzații fanariote de conspirație și, ulterior, la conspirațiile fantastice atribuite francmasoneriei de către legionari sau comuniști, francmasoneria românească a trebuit să se confrunte constant cu o avalanșă de mituri nefondate, rezultatul informării deficitare și al ignoranței celor care au asumat astfel de poziții. Acuzatorii francmasoneriei au preferat să-și bazeze discursul pe lucrări și informații de calitate îndoielnică, precum cele ale lui Leo Taxil sau chiar ale unor autori promovați de regimul fascist. Această prezentare își propune să demonstreze nu doar că argumentele acuzatorilor au fost, de cele mai multe ori, fabricate în mod transparent, ci și să evidențieze acțiunile concrete ale masoneriei românești în contrast cu acuzațiile aduse împotriva ei — deoarece, în cele din urmă, dictonul latin „Facta non verba” poartă întreaga greutate semantică menită să susțină aceste afirmații.
